Ce teste medicale pot depista afecțiunile inimii

Pentru confirmarea diagnosticului de infarct miocardic, este nevoie de anumite analize medicale, prin care se determină și eventuale leziuni la mușchiul cardiac.
Electrocardiograma

Analiză esențială în cardiologie, electrocardiograma (ECG) înregistrează activitatea electrică a inimii, oferind informații importante despre structura și funcționalitatea acestui organ.

Testul monitorizează frecvența și ritmul cardiac (aritmii), oferind și informații despre lezarea mușchiului inimii. Electrocardiograma arată existența unor zone de ischemie și/sau necroză specifice infarctului, modificări ale activității electrice (dezechilibre electrolitice) și eventuala inflamație a sacului care înconjoară inima (pericardită).

Electrocardiograma de repaus presupune montarea unor electrozi pe corpul pacientului. Testul durează, în medie, 5 minute, nu implică riscuri și un necesită o pregătire specială. După efectuarea lui, este bine să nu se bea apă rece sau să se depună efort fizic intens.
 
Teste de sânge

După infarct, se recomandă și dozarea enzimelor cardiace, care au atât valoare de diagnostic, cât și de prognostic. Aceste enzime sunt eliberate în circuitul sangvin când celulele mușchiului inimii sunt lezate. În primele ore după un infarct, crește temporar nivelul enzimelor cardiace. Printre ele, se numără creatinfosfokinaza (CPK) și mioglobina.   

Ecografia cardiacă

Este o altă analiză standard în cardiologie. Prin această explorare imagistică se analizează structuri ale cordului precum valvele, cavitățile și mușchii. Ecografia ajută la detectarea zonelor afectate de infarctul miocardic, fiind util și în evaluarea complicațiilor survenite în timpul atacului de cord.

Oferă informații despre dimensiunile inimii și ale cavităților din interiorul ei și apreciază funcția de pompă a acestui organ. Există mai multe tipuri de ecografie cardiacă: în mod M, bidimensională, Doppler.

„În situații speciale, se recomandă ecocardiografia de stres pentru evaluarea capacității de efort a pacientului“, afirmă medicul cardiolog Mircea Vlădoianu. Analiza este nedureroasă, un necesită iradiere (folosește ultrasunete) și nici pregătire specială.  

Coronarografia

Prin coronarografie se explorează cu acuratețe starea arterelor coronare (vase care alimentează mușchiul inimii). Analiza permite identificarea îngustărilor arterelor, precum și severitatea lor.

Coronarografia îi ajută pe medici să aleagă cea mai potrivită metodă de tratament. Se face sub anestezie locală (zona inghinală sau la încheietura mâinii), pacientul fiind conștient pe toată durata explorării. După introducerea unui tub subțire (cateter) în arteră, se injectează o substanță de contrast pe bază de iod.

Medicul va putea vizualiza anatomia arterelor coronare, fluxul de sânge și blocajele de la acest nivel. Explorarea durează între 20 și 40 de minute. Înaintea coronarografiei este necesară efectuarea analizelor de sânge, a electrocardiogramei și a ecografiei cardiace. După efectuarea procedurii, este indicat un repaus la pat de câteva ore.

Rareori, coronarografia implică riscuri. Printre acestea, se numără: aritmiile, lezarea unor vase de sânge, infecții, hemoragii și atacul cerebral. De asemenea, poate apărea reacția alergică la substanța de contrast.

INFO: Imaginile obținute la coronarografie furnizează medicului informații detaliate despre arterele coronare, inclusiv gradul de îngustare.

Dr. Mircea Vlădoianu, medic primar cardiologie, Spitalul European Polisano

Încă de la prezentarea la departamentul de urgență pentru durere toracică sau semne ce sugerează un sindroamele coronariene acute, ecografia cardiacă ne furnizează, în câteva secunde, informații atât în scop diagnostic, cât și diagnostic diferențial: date despre funcția sistolică globală și segmentară a ventriculului stâng, morfologia și competența valvelor, aspectul aortei și pericardului.

Acestea ne ajută în stabilirea diagnosticului și a conduitei terapeutice. După aplicarea tratamentului de revascularizare intervențională și medicamentoasă, în primele zile, când pot apărea complicațiile mecanice, precum regurgitarea mitrală ischemică, ruptura de miocard, pericardita asociată, datele obținute prin ecocardiografie și starea clinică a pacientului stratifică prognosticul. În funcție de evoluție se stabilește conduita terapeutică ulterioară